Un om a trăit departe de casa părintească foarte mulți ani. S-au schimbat orașele, s-au schimbat oamenii, s-a schimbat viața. Și într-o zi, printre lucrurile vechi, a găsit o cutie deteriorată, iar în ea — o scrisoare veche. O scrisoare de la tatăl său, care murise de mult. Fusese scrisă cu mulți ani în urmă și zăcuse în acea cutie tot acest timp. A deschis-o și a citit: „Dacă vreodată îți va fi greu, să-ți amintești că te iubesc și aștept întâlnirea noastră.” A recitit aceste rânduri iar și iar. Tatăl nu mai era de mulți ani pe acest pământ. Dar iubirea — era. Astăzi este Sâmbăta Moșilor de vară, una dintre cele mai mari zile de pomenire a celor adormiți din întregul an. Și nu este întâmplător că ea este așezată chiar înaintea Cincizecimii, pe care o vom sărbători mâine. Pentru că Biserica nu suntem doar noi, cei care stăm astăzi în biserică. Biserica îi cuprinde și pe cei vii, și pe cei adormiți, pe sfinți și pe păcătoșii care încă se pocăiesc înaintea lui Dumnezeu. Iar înainte de ziua de naștere a Bisericii, ea se roagă pentru toți fiii săi. Uneori sunt întrebat: „Părinte, de ce să ne rugăm pentru cei adormiți, dacă nu îi mai putem ajuta cu nimic?” Și eu aș vrea să întreb la rândul meu: de ce ar trebui să încetăm să iubim? Dacă un copil este departe, ne gândim la el. Dacă cineva drag este bolnav, ne rugăm pentru el. De ce odată cu moartea ar trebui să se oprească iubirea? La Dumnezeu nu există morți — toți sunt vii. Și atunci a iubi și a-ți aminti este nu doar posibil, ci și necesar. Cel mai înfricoșător lucru pentru om nu este moartea. Cel mai înfricoșător este să fie uitat. Predica completă pentru această zi este disponibilă pe YouTube.

Aduceți la biserică numele celor adormiți ai voștri. Să ne rugăm împreună pentru ei. 📲 Trimiteți pomelnice / Abonați-vă la canalul parohiei: https://t.me/sf_georgii_bot