Un om locuia într-o casă închisă ermetic. Fără ferestre, fără uși. Și se obișnuise cu această viață. În casă era întuneric, aerul era greu, dar el încetase să mai observe asta. „Mie îmi este bine și așa”, spunea. „Sunt mulțumit de tot.” Într-o zi a venit un prieten și a deschis o fereastră. În cameră au pătruns lumina, aerul proaspăt și căldura. Și, la început, nici măcar nu i-a plăcut. Prea multă lumină. Prea neobișnuit. Prea multe lucruri noi deodată. Dar apoi a înțeles: de fapt, tot timpul trăise doar pe jumătate. Duhul Sfânt nu vine ca să adauge ceva în viața noastră. El vine ca să o facă vie. Astăzi este Ziua Sfântului Duh. După marea sărbătoare de ieri, a Sfintei Treimi, Biserica dedică o întreagă zi Celui fără de Care nu ar fi existat nașterea Bisericii de ieri. Și nu întâmplător. Noi vorbim adesea despre Dumnezeu Tatăl și despre Domnul nostru Iisus Hristos. Dar despre Duhul Sfânt ne amintim mult mai rar. Și totuși, El este Cel care lucrează în viața noastră în fiecare zi. De ce atunci nu-L auzim? Sfinții Părinți răspundeau simplu: Duhul Sfânt vorbește încet. Iar lumea noastră este foarte zgomotoasă. Știri. Telefoane. Griji. Neliniști. Supărări. Agitația acestei lumi face atât de mult zgomot, încât nu mai auzim când Duhul Sfânt încearcă să ne spună ceva. Iar seara ne mirăm: „Doamne, de ce nu-mi răspunzi?” Dar oare I-am oferit măcar un minut de liniște în toată ziua? Cea mai sinceră întrebare a acestei zile nu este nici măcar: „Cred eu?” Ci: „Mai este loc în sufletul meu pentru Duhul Sfânt? Sau este atât de plin de griji și de agitație, încât lui Dumnezeu Îi este greu să mai pătrundă acolo?” Predica completă despre Ziua Sfântului Duh este disponibilă pe YouTube.

Sărbătoare binecuvântată, dragii mei. Nu vă temeți să deschideți fereastra. 📲 Abonați-vă la canalul parohiei / Trimiteți pomelnice: https://t.me/sf_georgii_bot