Să-l ierţi pe cel care ţi-a făcut cu adevărat rău — «trebuie». Așa stă scris în Evanghelie. Iar când încerci — înăuntru se ridică un zid. Și rămâi singur cu vinovăţia: ești creștin, dar nu poţi ierta.

Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou episod din seria «Un singur pas» — o discuţie despre iertarea celui ce pare imposibil de iertat.

Despre ce este acest video

O enoriașă i-a mărturisit părintelui: «Mint la fiecare spovedanie de douăzeci de ani. Spun că am iertat. De fapt — nu». Tatăl ei a părăsit familia când ea avea nouă ani. A apărut peste douăzeci de ani, la înmormântarea mamei, a cerut iertare. Ea a încuviinţat. El a plecat. Iar înăuntru ardea de douăzeci de ani.

Părintele lămurește de ce înţelegem greșit iertarea — ca un sentiment, nu ca o decizie. Ce a răspuns de fapt Hristos lui Petru la întrebarea «de câte ori să iert». Și de ce cuvintele din «Tatăl nostru» — «precum și noi iertăm greșiţilor noștri» — ne arată că chiar noi ne măsurăm cu măsura cu care vom fi măsuraţi.

«Nu-ţi zic ţie până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte». — Evanghelia după Matei, 18:22

Un pas simplu

În video — un pas concret: roagă-te pentru cel pe care nu-l poţi ierta. În fiecare zi. Cu o singură frază. «Doamne, miluiește [numele]». Poţi cu dinţii încleștaţi. Poţi cu durere. Poţi fără niciun sentiment. Stareţul Siluan Athonitul spunea: «Când nu poţi iubi — roagă-te pentru ei. Domnul Însuși va pune dragoste în inima ta».