Povestea unei femei care un an a dat ocol bisericii. Și un pas simplu

<p class="lead">
    Stai în faţa uşii bisericii. Înăuntru se slujește. Iar tu nu intri —
    fiindcă ţi-e frică. Nu ești îmbrăcat cum trebuie, nu știi cum să te
    porţi, dintr-odată faci ceva greșit și toţi se întorc spre tine.
  </p>

  <p>
    Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou episod din seria
    «Un singur pas» — despre frica de a trece pragul bisericii și despre
    cum poate fi depășită.
  </p>

  <div class="video-embed">
    
  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/BMvqVxFZj2U"
              title="Un singur pas spre biserică, când ţi-e frică să intri"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>
  </div>

  <h2>Despre ce este acest video</h2>

  <p>
    O enoriașă a dat ocol bisericii un an întreg fără să se încumete să
    intre. Se temea că «nu e locul ei» acolo. Iar până la urmă a intrat
    din întâmplare — adăpostindu-se de ploaie. Și a înţeles că toată
    frica ei nu era despre biserică.
  </p>

  <p>
    Părintele lămurește de ce percepem biserica drept un «club pentru
    cei buni» și ce spune de fapt Evanghelia celui căruia îi este teamă
    să vină. Biserica nu este un muzeu pentru sfinţi, ci un spital
    pentru bolnavi.
  </p>

  <blockquote>
    «Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară».
    <cite>— Evanghelia după Ioan, 6:37</cite>
  </blockquote>

  <h2>Un pas simplu</h2>

  <p>
    În video — primul pas concret: să intri și pur și simplu să stai,
    fără să faci nimic. Fără rugăciuni pe de rost, fără teama de «a
    greși». Mai ales că e Postul Sfinţilor Apostoli — una dintre cele
    mai liniștite perioade ale anului, momentul cel mai potrivit să
    intri pentru prima oară.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Vrei să vii pentru prima oară? Te vom întâmpina</h3>
    <p>
      Dacă de mult ai vrut să vii la biserică, dar ţi-e teamă să mergi
      singur — scrie-ne din timp prin botul de Telegram al parohiei.
      Îţi vom spune programul, cum să ajungi, și te vom întâmpina.
      Fără niciun examen.
    </p>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

Un singur pas spre biserică, când ţi-e frică să intri

Biserica Sfântului Gheorghe Biruitorul este centrul vieții spirituale al comunității noastre. Construită în tradițiile arhitecturii ortodoxe rusești, biserica este întotdeauna deschisă pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu și au nevoie de mângâiere.

Despre biserica noastră

Construcția catedralei

Construcția bisericii de iarnă a catedralei a fost finalizată, iar lucrările la ridicarea pereților bisericii de vară au început

Zidirea pereților și ridicarea cupolei, care va încorona catedrala și va deveni vârful său spiritual

Începutul vieții liturgice într-un spațiu închiriat al spitalului raional

Întemeierea comunității

Primul pas al vieții liturgice în noul nostru mic templu

Începutul slujirii în noul locaș

Sfințirea și punerea pietrei de temelie pentru templul principal

Începutul construcției

Construcția bisericii de iarnă a catedralei a fost finalizată, iar lucrările de ridicare a pereților bisericii de vară au început

Prezent

Istoria parohiei

Protoiereul Oleg Melnic conduce parohia noastră din 2010. Sub îndrumarea sa spirituală, biserica a devenit un loc de rugăciune, mângâiere și inspirație pentru mulți locuitori ai zonei.

Părintele Oleg a absolvit Seminarul Teologic din Odesa și masteratul la Universitatea de Stat din Moldova, specializarea «Istoria și cultura religiilor».

Din 2007, el îndeplinește slujirea pastorală, îngrijind turma cu dragoste, răbdare și fidelitate față de tradiția ortodoxă.

Bună ziua, Părinte Oleg! Scriu de pe site-ul Bisericii Sfântului Gheorghe Biruitorul.

Preotul paroh

Sub îndrumarea maicii Alla, școala noastră duminicală a devenit un loc de creștere spirituală pentru copii de toate vârstele.

Școala duminicală

Recenziile enoriașilor

Despre Biserica Sfântului Gheorghe Biruitorul

Panou de administrare: Gestionarea știrilor

Confirmare ștergere

Panou de administrare: Gestionare galerie

Creați album

Nume (RO)

Introduceți numele în română (opțional)

Nume (RU)

Introduceți numele în rusă (opțional)

Confirmare ștergere imagine

Imagini

Editare album

Autentificare în panoul de administrare

Adaugă o știre

Titlu

Introduceți titlul

Editează știrea

Panou de administrare: Gestionare program

Creați înregistrare în program

Editare înregistrare în program

Pe 6 mai, biserica noastră celebrează sărbătoarea hramului - ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul. Invităm toți credincioșii la slujba solemnă.

După slujbă, va avea loc un concert festiv cu participarea corului bisericesc. De asemenea, va fi organizat un târg caritabil, fondurile strânse fiind destinate ajutorării enoriașilor nevoiași.

Programul slujbelor:

Sărbătoarea hramului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul

Alăturați-vă comunității noastre pentru a ne ruga, a ajuta și a ne bucura împreună!

Primiți notificări despre:

Urmăriți-ne pe rețelele sociale

Abonați-vă la actualizările noastre

Panoul digital de anunțuri al parohiei

Suntem întotdeauna bucuroși să vă ajutăm și să răspundem la întrebările dvs.

Contactați-ne

Unde ne găsiți

Contacte

pentru cei vii: pentru dăruirea sănătății, ajutor, întărire în credință, vindecare.

pentru cei adormiți: pentru iertarea păcatelor, odihna sufletului și viața veșnică.

Notele sunt de două tipuri:

numele sunt transmise preotului și pomenite în altar în timpul Liturghiei.

Notă simplă

numele sunt citite în timpul unei părți speciale a Liturghiei, când preotul scoate părticele din prescură pentru cei vii și adormiți, unindu-i în mod rugăciune cu Jertfa lui Hristos.

Proscomidie

numele sunt incluse într-o ectenie specială la Liturghie, unde se rostește cu voce tare cererea pentru anumite persoane.

Ectenie comandată

numele este pomenit la 40 de Liturghii consecutive. Aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de mijlocire în rugăciune pentru cei vii sau adormiți.

Parastas de 40 de zile

numele este pomenit la proscomidie înainte de fiecare Liturghie timp de 40 de zile.

40 de proscomidii

Tipuri de pomenire în rugăciune:

Informații despre donator

Metoda de plată

Selectați suma

Faceți o donație

Știri principale

Fotografii și materiale video despre viața bisericii noastre, slujbe și sărbători ortodoxe

Galeria bisericii

Galerie

Ajutați biserica — deveniți ctitor

Ctitoria este o slujire specială a bisericii, care constă în grija pentru biserică și nevoile sale. Ctitorii sunt binefăcători care donează regulat pentru întreținerea și înfrumusețarea bisericii.

Nume: {name}
Email: {email}
Telefon: {phone}
Mesaj: Dorește să devină ctitor

Dacă doriți să deveniți ctitor al bisericii noastre, vă rugăm să contactați preotul paroh sau să lăsați datele dumneavoastră de contact:

Cum să deveniți ctitor?

Despre ctitorie

Linkurile oficiale ale parohiei Sfântul Gheorghe Biruitorul

Paginile și canalele oficiale ale parohiei

Linkurile parohiei Sfântul Gheorghe Biruitorul

Toate știrile

Rugăciune pentru sănătatea și bunăstarea celor vii

Pentru sănătate

Rugăciune pentru creștinii ortodocși adormiți

Pentru odihnă

În biserică, rugăciunea se face nu doar pentru cei prezenți la slujbă, ci și pentru cei pe care îi aducem în rugăciune prin note. A înainta numele celor dragi înseamnă a le încredința soarta lui Dumnezeu și Bisericii cu credință și iubire.

Tipuri de pomenire prin rugăciune:

Note bisericești

Notele sunt de două feluri:

Calendarul evenimentelor

Citatul zilei

Știri recente

Programul slujbelor

Gestionare abonament

Susțineți biserica noastră

În noul episod al seriei „Un pas”, părintele Oleg Melnic propune câteva repere pentru o participare mai conștientă la Sfânta Liturghie. Nu este o prezentare completă a rânduielii și nici un examen de cunoștințe bisericești. Este o invitație să descoperim legătura dintre rugăciunea împreună, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și Euharistie. Materialul video este în limba rusă; articolul oferă o prezentare în română.

<p class="lead">Cântările ne sunt cunoscute, știm când să ne închinăm, aprindem o lumânare și lăsăm un pomelnic. Totuși, la sfârșit ne este greu să spunem pentru ce ne-am rugat. Nu trebuie să ne fie rușine să întrebăm.</p>
<p>În noul episod al seriei „Un pas”, părintele Oleg Melnic propune câteva repere pentru o participare mai conștientă la Sfânta Liturghie. Nu este o prezentare completă a rânduielii și nici un examen de cunoștințe bisericești. Este o invitație să descoperim legătura dintre rugăciunea împreună, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și Euharistie. Materialul video este în limba rusă; articolul oferă o prezentare în română.</p>
<div class="video-embed">
    <iframe
      width="100%"
      height="auto"
      src="https://www.youtube.com/embed/RGfJH9apSmM"
      title="Cum participăm la Sfânta Liturghie — video în rusă"
      frameborder="0"
      allow="accelerometer; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
      allowfullscreen>
    </iframe>
  </div>
<h2>Nu trebuie să știm totul din prima zi</h2>
<p>Un om poate veni de mulți ani la biserică și totuși să nu înțeleagă anumite cuvinte. Altul poate fi la început și să caute cu multă atenție sensul lor. Vechimea în parohie și ușurința cu care repetăm gesturile celor din jur nu ne arată, singure, cât de adâncă este rugăciunea noastră.</p>
<p>Preotul, diaconul, citețul și cântăreții au slujiri diferite. Dar ceilalți credincioși nu sunt doar public. Când se rostește o cerere, ne putem alătura cu mintea și cu inima. Nu trebuie să dovedim acest lucru prin voce puternică sau să așteptăm neapărat o emoție deosebită. Putem începe prin simpla atenție la ceea ce auzim.</p>
<blockquote>La Liturghie nu suntem doar spectatori: ne alăturăm rugăciunii Bisericii.<cite>Părintele Oleg Melnic — idee din episod, adaptată în română</cite></blockquote>
<h2>În spatele cererilor sunt oameni</h2>
<p>Ne rugăm pentru pace, pentru cei bolnavi, pentru călători, pentru localitatea în care trăim. Venim cu propriile griji, dar rugăciunea Bisericii ne ajută să nu rămânem închiși în ele. Există și suferința celuilalt, chiar dacă nu îi cunoaștem numele și nu îl vom întâlni niciodată.</p>
<p>Răspunsul „Doamne, miluiește” poate deveni pentru noi doar o melodie familiară. Să încercăm să îl legăm de cererea care tocmai a fost rostită. Dacă ne rugăm pentru bolnavi, să cerem ajutor pentru ei. Dacă ne-am împrăștiat, putem reveni la rugăciunea de acum, fără să petrecem restul slujbei supărându-ne pe noi înșine.</p>
<p>Atenția se cultivă treptat. Nu este nevoie să comparăm neîncetat liniștea noastră cu nemișcarea celui de lângă noi. Nu știm ce trăiește el și nici ce efort îi cere prezența în biserică.</p>
<h2>Ascultarea Evangheliei</h2>
<p>Apostolul și Evanghelia nu sunt o pauză pe care trebuie să o așteptăm să treacă. Ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și îl lăsăm să ne pună întrebări despre viața noastră. Uneori rămânem cu o singură idee, asupra căreia putem reveni acasă. Nu este obligatoriu să găsim pe loc un răspuns spectaculos.</p>
<p>Dacă limba în care se citește ne este greu de înțeles, putem citi dinainte fragmentul într-o traducere pe care o înțelegem. Această pregătire ajută ascultarea, nu înlocuiește slujba. Este bine să citim întregul pasaj, fără să transformăm un verset desprins din context într-o prezicere personală.</p>
<blockquote>Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni.<cite>Faptele Apostolilor 2:42, Biblia Sinodală; ortografie actualizată</cite></blockquote>
<h2>În centru se află Euharistia</h2>
<p>Sfânta Liturghie ne conduce către Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Nu este doar amintirea unui eveniment îndepărtat și nici un gest simbolic. Înțelegerea rânduielii ne poate ajuta să nu confundăm momentele slujbei, dar cunoașterea denumirilor nu este scopul ultim al participării noastre.</p>
<p>La Intrarea Mare, pâinea și vinul pregătite sunt aduse pe Sfânta Masă. Acest moment nu trebuie confundat cu chemarea credincioșilor la Împărtășanie. Rugăciunea euharistică cuprinde mulțumirea, pomenirea lucrării mântuitoare a lui Hristos și chemarea Duhului Sfânt. Biserica se roagă pentru prefacerea Darurilor în Trupul și Sângele Domnului.</p>
<p>Dacă astăzi nu ne împărtășim, rugăciunea și ascultarea Evangheliei nu sunt zadarnice. Dar nici nu este bine să considerăm Potirul ceva care îi privește mereu numai pe alții. Un dialog cu preotul ne poate ajuta să începem pregătirea, vorbind sincer despre nelămuriri, sănătate și împrejurările vieții. Un video nu poate înlocui această îndrumare personală.</p>
<h2>Un pas pentru următoarea Liturghie</h2>
<p>Să alegem o cerere pe care o înțelegem și să ne alăturăm lăuntric răspunsului. Nu în locul întregii slujbe, ci ca început al unei atenții mai vii. Cuvintele neclare pot fi cercetate după slujbă, într-un text explicat sau într-o discuție cu preotul.</p>
<p>Dacă sănătatea nu ne permite să stăm în picioare, putem să ne așezăm. Dacă un copil are nevoie de îngrijire, îl ajutăm și revenim apoi la rugăciune. Participarea nu se măsoară numai prin nemișcare. Să păstrăm evlavia și grija față de ceilalți, fără să ignorăm durerea sau nevoia reală de ajutor.</p>
<p>Lumânarea, pomelnicul și sprijinul oferit parohiei își au locul lor. Totuși, ele nu înlocuiesc rugăciunea personală și Euharistia. Putem lăsa numele celor dragi pentru pomenire și ne putem ruga noi înșine pentru ei. Astfel, gestul văzut nu rămâne despărțit de întâlnirea noastră cu Dumnezeu.</p>
<aside class="cta-bot"><h2>Programul slujbelor și pomelnice</h2><p>Botul parohiei Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Anenii Noi oferă programul slujbelor și posibilitatea trimiterii pomelnicelor. Pregătirea pentru Împărtășanie se discută personal cu preotul. Botul nu este un loc pentru Spovedanie.</p><p><a class="btn" href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Deschide botul parohiei</a></p></aside>


Nu înțeleg Sfânta Liturghie. De unde să încep?

„Părinte, de ce într-o biserică se spune o anumită sumă pentru
      cununie? Oare Biserica nu trebuie să fie gratuită?” Întrebarea
      este dreaptă. Harul lui Dumnezeu nu se vinde. Dar parohia are
      lumină, încălzire, acoperiș, oameni nevoiași — iar preotul are
      familie.

<p>
    În noul episod „Un pas”, protoiereul Oleg Melnic păstrează
    împreună două adevăruri: o Sfântă Taină nu poate deveni serviciu
    cu tarif, însă comunitatea nu poate pretinde că toate cheltuielile
    ei se plătesc singure.
  </p>

  
  <div class="video-embed">
    <iframe
      width="100%"
      height="auto"
      style="aspect-ratio: 16 / 9;"
      src="https://www.youtube.com/embed/jwzVZKLL6BA"
      title="Biserica este gratuită — dar din ce trăiește preotul?"
      frameborder="0"
      allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share"
      referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin"
      allowfullscreen>
    </iframe>
  </div>

  <h2>Harul nu poate fi cumpărat</h2>

  <p>
    Botezul nu devine mai plin de har datorită unei donații mari.
    Pomelnicul unui om sărac nu este mai puțin important decât al
    unui om înstărit. Preotul nu poate refuza rugăciunea doar pentru
    că familia nu are bani.
  </p>

  <p>
    Când donația devine preț obligatoriu pentru o Taină, omul începe
    să vadă biserica drept casierie de servicii. Este cu atât mai
    dureros când nimeni nu vrea să asculte familia săracă. Preotul și
    consiliul parohial trebuie să explice nevoile comunității și să
    păstreze mereu loc pentru omul care nu poate plăti.
  </p>

  <blockquote class="quote-highlight">
    <strong>Harul nu are preț. Dar parohia are cheltuieli.</strong>
    <cite>— Protoiereul Oleg Melnic</cite>
  </blockquote>

  <h2>Ce plătește o parohie</h2>

  <p>
    Chiar și o biserică mică de sat primește facturi pentru lumină și
    încălzire. Sunt necesare untdelemnul pentru candele, întreținerea
    clădirii, repararea acoperișului și a încăperilor parohiale. Tot
    prin parohie sunt ajutați adesea bolnavii și familiile nevoiașe.
  </p>

  <p>
    Și preotul are familie și nevoi omenești obișnuite. Situația
    materială diferă de la o parohie la alta: unele primesc sprijin
    de la eparhie ori de la binefăcători, iar alte comunități își
    întrețin biserica și păstorul aproape numai din donații.
  </p>

  <p>
    Canonul 6 apostolic cere ca episcopul, preotul sau diaconul să nu
    ia asupra sa griji lumești. Preoția nu este o slujire făcută în
    timpul rămas după serviciu. Dacă însă o parohie săracă nu-și poate
    întreține păstorul, autoritatea bisericească poate binecuvânta o
    muncă cinstită și compatibilă cu hirotonia. Aceasta rămâne o măsură
    impusă de nevoie și nu trebuie să lase comunitatea fără păstorire.
  </p>

  <p>
    De aceea nu este drept să judecăm o parohie vecină fără să-i
    cunoaștem viața. Dar nici greutatea materială nu anulează
    libertatea donației și respectul față de om.
  </p>

  <h2>Ce spune Sfânta Scriptură</h2>

  <blockquote>
    „Domnul a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască
    din Evanghelie.”
    <cite>— Întâia Epistolă către Corinteni 9, 14</cite>
  </blockquote>

  <p>
    Aceste cuvinte nu îngăduie comerțul cu Tainele. Ele amintesc că o
    comunitate răspunde și pentru cei care îi slujesc. Hristos spune:
    „Vrednic este lucrătorul de plata sa” (Luca 10, 7).
  </p>

  <p>
    În parohia noastră nu există prețuri stabilite: donațiile sunt
    libere. Părintele Oleg și preoteasa lucrează și își pot întreține
    familia. Aceasta este însă posibilitatea concretă a unei familii,
    nu măsura după care trebuie judecați toți preoții de sat.
  </p>

  <h2>Cei doi bănuți ai văduvei</h2>

  <p>
    Hristos i-a văzut pe cei bogați punând daruri mari în vistieria
    templului, iar pe văduva săracă punând doi bănuți. Domnul a spus
    că ea a dat mai mult decât toți. Nu pentru că templul s-a
    îmbogățit, ci pentru că Dumnezeu i-a văzut inima și măsura.
  </p>

  <blockquote>
    „Toți au aruncat din prisosul lor, aceasta însă, din sărăcia ei,
    a aruncat tot ce avea.”
    <cite>— Evanghelia după Marcu 12, 44</cite>
  </blockquote>

  <p>
    De aceea o donație mică și regulată nu este neînsemnată. Dar și
    omul fără bani poate participa: prin muncă, prin curățarea curții,
    prin transportarea unui bătrân la slujbă, prin repararea unei uși,
    prin primirea cu bunătate a unui om nou sau prin rugăciune.
  </p>

  <h2>Un pas</h2>

  <p>
    Priviți parohia nu ca pe un loc unde intrăm pentru un serviciu
    separat, ci ca pe o comunitate din care facem parte. Alegeți o
    măsură mică, dar statornică: o donație posibilă, câteva ore de
    muncă sau un ajutor concret oferit unui om.
  </p>

  <blockquote>
    „Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău
    sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu voie bună.”
    <cite>— A Doua Epistolă către Corinteni 9, 7</cite>
  </blockquote>

  <p>
    Nu frica și rușinea trebuie să-l ducă pe om spre jertfă.
    Participarea adevărată se naște din dragoste și din conștiința că
    parohia nu este o instituție străină, ci comunitatea noastră.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Program, pomelnice și resursele parohiei</h3>
    <p>
      Prin botul parohiei puteți afla programul slujbelor, trimite
      pomelnice pentru cei vii și adormiți și găsi resursele parohiei
      în limbile română și rusă.
    </p>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
         class="btn btn-primary" target="_blank" rel="noopener">
        → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

Biserica este gratuită — dar din ce trăiește preotul?

„Părinte, am patruzeci și cinci de ani. Am soție, copii și
      serviciu. Am crescut demult. Dar când mă sună tata, care ne-a
      părăsit, mă simt din nou copilul de opt ani rămas lângă ușa
      închisă.”

<p>
    Au trecut aproape patruzeci de ani, dar discuția încă se poartă
    în acel hol. Omul are viața lui, însă un telefon, un cuvânt sau o
    amintire îl întorc la geanta de lângă ușă și la promisiunea:
    „Plec pentru puțin timp”.
  </p>

  <p>
    În noul episod din seria „Un pas”, protoiereul Oleg Melnic nu ne
    cere să rostim cu forța: „Am iertat totul”. Întrebarea este alta:
    cum să nu mai trăim lângă ușa care s-a închis cu mulți ani în
    urmă și cum să nu transmitem această durere copiilor noștri?
  </p>

  
  <div class="video-embed">
    <iframe
      width="100%"
      height="auto"
      style="aspect-ratio: 16 / 9;"
      src="https://www.youtube.com/embed/vfiEMSbDfsE"
      title="Tata a plecat când aveam opt ani. De ce încă mă doare?"
      frameborder="0"
      allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share"
      referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin"
      allowfullscreen>
    </iframe>
  </div>

  <h2>De ce nu ajută întotdeauna cuvintele „trebuie să ierți”</h2>

  <p>
    Cei apropiați spun uneori: „Este totuși tatăl tău”, „părinții nu
    ni-i alegem”, „ești credincios — trebuie să ierți”. În aceste
    cuvinte există adevăr: Hristos ne învață să iertăm. Dar un adevăr
    spus fără grijă față de durerea omului poate răni din nou.
  </p>

  <p>
    Omul poate auzi: „Nu exagera. Uită. Fă să fie bine pentru toți”.
    De aceea nu trebuie grăbit să spună frumos: „Am iertat totul”.
    Iertarea nu vine la comandă și nu încape întotdeauna într-o
    singură discuție.
  </p>

  <blockquote>
    „Iertați și veți fi iertați.”
    <cite>— Evanghelia după Luca 6, 37</cite>
  </blockquote>

  <h2>Ce nu ne cere iertarea</h2>

  <p>
    A ierta nu înseamnă să spui: „Nu a fost nimic grav”. Nu înseamnă
    să uiți zilele de naștere la care tata nu a venit sau să inventezi
    apropierea care nu a existat. Și nu înseamnă să oferi imediat
    încredere. Încrederea crește prin fapte și timp.
  </p>

  <p>
    Dacă în trecut au existat violență, alcoolism sau amenințări,
    iertarea creștină nu ne cere să ne punem pe noi și pe copii în
    pericol. Uneori sunt necesare distanța, ajutorul unui preot, al
    unui psiholog, iar în cazuri grave — și protecția legii.
  </p>

  <blockquote class="quote-highlight">
    <strong>
      Iertarea nu schimbă trecutul. Ea ne eliberează de puterea lui.
    </strong>
    <cite>— Protoiereul Oleg Melnic</cite>
  </blockquote>

  <h2>Dacă tatăl nu își cere iertare</h2>

  <p>
    În pilda fiului risipitor, fiul nu se întoarce spunând: „Așa a
    fost viața”. El spune: „Tată, am greșit la cer și înaintea ta”.
    În întoarcerea lui există adevăr.
  </p>

  <p>
    Dar este posibil ca tatăl să nu-și recunoască niciodată vina.
    Atunci vindecarea fiului nu poate depinde în întregime de pocăința
    tatălui. Altfel, cheia vieții lui mature rămâne la omul care a
    plecat cândva.
  </p>

  <p>
    Sfântul Cuvios Siluan Athonitul spunea:
  </p>

  <blockquote>
    „De îndată ce cineva te supără, roagă-te lui Dumnezeu pentru el;
    astfel vei păstra pacea în suflet și harul lui Dumnezeu.”
    <cite>— Sfântul Cuvios Siluan Athonitul</cite>
  </blockquote>

  <p>
    Nu fiecare om poate să se roage imediat cu căldură pentru tatăl
    care a plecat. Nu trebuie să prefacem sentimente pe care încă nu
    le avem. Putem începe prin a nu-i dori răul, a nu-l blestema și a
    nu continua zilnic disputa cu el în mintea noastră.
  </p>

  <h2>Cum trece durerea la copii</h2>

  <p>
    Tatăl nu și-a ținut promisiunile — iar fiul matur nu mai are
    încredere în nimeni. Tatăl a plecat — iar la fiecare ceartă fiul
    este primul care vrea să plece. Tatăl nu l-a observat — iar el
    cere cu durere atenție de la propriii copii.
  </p>

  <p>
    Nu trebuie să ne învinovățim, ci să vedem această legătură.
    Uneori primul pas spre iertarea tatălui este să nu repetăm noi
    astăzi absența lui.
  </p>

  <h2>Un pas</h2>

  <p>
    Nu trebuie să-l sunați astăzi pe tata dacă nu sunteți pregătiți.
    Nu trebuie să-i scrieți: „Am iertat totul”. Rămâneți seara câteva
    minute în liniște și spuneți înaintea lui Dumnezeu o rugăciune
    sinceră:
  </p>

  <blockquote class="quote-highlight">
    <strong>
      „Doamne, încă nu știu să-mi iert tatăl. Dar nu lăsa această
      durere să treacă la copiii mei.”
    </strong>
  </blockquote>

  <p>
    Apoi faceți astăzi ceva bun pentru cei care sunt lângă
    dumneavoastră: sunați-vă fiul, îmbrățișați-vă fiica, împliniți o
    promisiune sau pur și simplu rămâneți împreună.
  </p>

  <p>
    În ajunul Schimbării la Față ne amintim că Hristos nu rescrie
    trecutul, dar poate intra și în acel loc al vieții noastre unde
    cândva s-a închis o ușă. Nu pentru a spune că nu s-a întâmplat
    nimic, ci pentru ca omul să nu mai rămână singur acolo.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>„Părinte, rugați-vă pentru familia noastră”</h3>
    <p>
      Nu publicați în comentarii detalii despre rana familiei. Puteți
      trimite prin bot un pomelnic scurt, fără explicații și fără
      numele celor care nu și-au dat acordul pentru publicare.
    </p>
    <p>
      <a
        href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
        class="btn btn-primary"
        target="_blank"
        rel="noopener">
        → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

Articole după etichetă: ПервыеШагиВХраме

Un singur pas spre biserică, când ţi-e frică să intri

Primiți articole noi