Duminică dimineaţa. Copilul stă în ușa camerei sale și spune: «Eu nu merg acolo». Are doisprezece ani. Sau zece. Sau paisprezece. Și nu e prima dată.
Astăzi este Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Iar pe canalul nostru de YouTube a apărut un video nou, tematic legat de această sărbătoare — o discuţie pastorală despre dilema părinţilor.
Despre ce este acest video
La părinte a venit o mamă cu fiul de treisprezece ani: «Îl scol în fiecare duminică. Scandaluri. Spune că urăște această "credinţă a mea"». În treizeci de ani de slujire, părintele a văzut acest moment la sute de părinţi. Și are o observaţie foarte concretă: aceasta nu este o defecţiune. Este — maturizare.
Copilul la vârsta de 10–14 ani iese din regimul «eu — sunt parte din mama» și începe să se caute pe sine. Iar primul lucru pe care îl împinge este ceea ce era «al mamei». Inclusiv biserica. Nu fiindcă biserica ar fi rea. Ci fiindcă el își construiește al său.
«Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ci creşteţi-i cu învăţătura şi cu îndrumarea Domnului». — Epistola către Efeseni, 6:4
Părintele se referă la acele locuri din Evanghelie unde iubirea care ştie să lase liber nu este slăbiciune, ci putere. Tatăl din pilda fiului risipitor nu l-a reţinut pe fiul care pleca. Hristos, întâlnindu-l pe tânărul bogat, «privindu-l, l-a iubit» — iar la refuzul lui l-a lăsat să plece cu tristeţe. Iar astăzi — Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, care a rămas orfan de mic (Zaharia a fost ucis de ostașii lui Irod, Elisabeta a murit curând după) și a fost păstrat de Însuși Dumnezeu în pustie. Este mângâiere pentru toţi părinţii: copiii noștri sunt ţinuţi nu doar de mâna noastră.
Un pas simplu
În video — un pas concret: nu copilul, ci părintele. Să încetezi să porţi credinţa PENTRU copil și să o porţi ALĂTURI de el. Fără să-l forţezi. Fără să-ţi anulezi credinţa. Să continui tu însuţi — astfel încât copilul să vadă chipul tău pașnic după slujbă. Să continui să te rogi pentru el cu un singur rând în fiecare dimineaţă. Și — să nu verifici rezultatul. Copiii nu citesc cuvintele noastre. Citesc starea noastră.
