Povestea unei femei care un an a dat ocol bisericii. Și un pas simplu

<p class="lead">
    Stai în faţa uşii bisericii. Înăuntru se slujește. Iar tu nu intri —
    fiindcă ţi-e frică. Nu ești îmbrăcat cum trebuie, nu știi cum să te
    porţi, dintr-odată faci ceva greșit și toţi se întorc spre tine.
  </p>

  <p>
    Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou episod din seria
    «Un singur pas» — despre frica de a trece pragul bisericii și despre
    cum poate fi depășită.
  </p>

  <div class="video-embed">
    
  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/BMvqVxFZj2U"
              title="Un singur pas spre biserică, când ţi-e frică să intri"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>
  </div>

  <h2>Despre ce este acest video</h2>

  <p>
    O enoriașă a dat ocol bisericii un an întreg fără să se încumete să
    intre. Se temea că «nu e locul ei» acolo. Iar până la urmă a intrat
    din întâmplare — adăpostindu-se de ploaie. Și a înţeles că toată
    frica ei nu era despre biserică.
  </p>

  <p>
    Părintele lămurește de ce percepem biserica drept un «club pentru
    cei buni» și ce spune de fapt Evanghelia celui căruia îi este teamă
    să vină. Biserica nu este un muzeu pentru sfinţi, ci un spital
    pentru bolnavi.
  </p>

  <blockquote>
    «Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară».
    <cite>— Evanghelia după Ioan, 6:37</cite>
  </blockquote>

  <h2>Un pas simplu</h2>

  <p>
    În video — primul pas concret: să intri și pur și simplu să stai,
    fără să faci nimic. Fără rugăciuni pe de rost, fără teama de «a
    greși». Mai ales că e Postul Sfinţilor Apostoli — una dintre cele
    mai liniștite perioade ale anului, momentul cel mai potrivit să
    intri pentru prima oară.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Vrei să vii pentru prima oară? Te vom întâmpina</h3>
    <p>
      Dacă de mult ai vrut să vii la biserică, dar ţi-e teamă să mergi
      singur — scrie-ne din timp prin botul de Telegram al parohiei.
      Îţi vom spune programul, cum să ajungi, și te vom întâmpina.
      Fără niciun examen.
    </p>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

Un singur pas spre biserică, când ţi-e frică să intri

Să-l ierţi pe cel care ţi-a făcut cu adevărat rău — «trebuie».
    Așa stă scris în Evanghelie. Iar când încerci — înăuntru se
    ridică un zid. Și rămâi singur cu vinovăţia: ești creștin, dar
    nu poţi ierta.

<p class="lead">
    Să-l ierţi pe cel care ţi-a făcut cu adevărat rău — «trebuie».
    Așa stă scris în Evanghelie. Iar când încerci — înăuntru se
    ridică un zid. Și rămâi singur cu vinovăţia: ești creștin, dar
    nu poţi ierta.
  </p>

  <p>
    Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou episod din
    seria «Un singur pas» — o discuţie despre iertarea celui ce
    pare imposibil de iertat.
  </p>

  
  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/dnYQhDN4piY"
              title="Un singur pas spre iertarea celui ce nu poate fi iertat"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>

  <h2>Despre ce este acest video</h2>

  <p>
    O enoriașă i-a mărturisit părintelui: «Mint la fiecare spovedanie
    de douăzeci de ani. Spun că am iertat. De fapt — nu». Tatăl ei a
    părăsit familia când ea avea nouă ani. A apărut peste douăzeci de
    ani, la înmormântarea mamei, a cerut iertare. Ea a încuviinţat.
    El a plecat. Iar înăuntru ardea de douăzeci de ani.
  </p>

  <p>
    Părintele lămurește de ce înţelegem greșit iertarea — ca un
    sentiment, nu ca o decizie. Ce a răspuns de fapt Hristos lui Petru
    la întrebarea «de câte ori să iert». Și de ce cuvintele din «Tatăl
    nostru» — «precum și noi iertăm greșiţilor noștri» — ne arată că
    chiar noi ne măsurăm cu măsura cu care vom fi măsuraţi.
  </p>

  <blockquote>
    «Nu-ţi zic ţie până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori
    câte șapte».
    <cite>— Evanghelia după Matei, 18:22</cite>
  </blockquote>

  <h2>Un pas simplu</h2>

  <p>
    În video — un pas concret: roagă-te pentru cel pe care nu-l poţi
    ierta. În fiecare zi. Cu o singură frază. «Doamne, miluiește
    [numele]». Poţi cu dinţii încleștaţi. Poţi cu durere. Poţi fără
    niciun sentiment. Stareţul Siluan Athonitul spunea: «Când nu poţi
    iubi — roagă-te pentru ei. Domnul Însuși va pune dragoste în
    inima ta».
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Trimite numele — părintele se va ruga împreună cu tine</h3>
    <p>
      Dacă există un nume pe care îţi este greu să-l rostești chiar
      și în gând — scrie pe botul de Telegram al parohiei. Doar
      numele. Părintele se va ruga pentru acea persoană împreună cu
      tine. Între voi, fără publicitate. Prin bot poţi de asemenea
      să te abonezi la canale, să depui o pomelnică obișnuită și să
      sprijini biserica.
    </p>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

Nu pot să iert — ce să fac? Un pas spre iertare

Stai la rugăciune — și nu știi ce să spui. Nu fiindcă înăuntru e gol, ci fiindcă nu știi ce să ceri. Parcă totul e bine, iar lui Dumnezeu parcă nu ai ce-I spune. Și chiar ţi-e puţin rușine.

<figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/I-oPJH-zVaM"
              title="Cum să vorbești cu Dumnezeu, când nu știi ce să ceri"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>

<h2>Despre ce este acest video</h2>

  <p>
    Un enoriaș i-a mărturisit părintelui: «Nu știu să cer. Am de toate, și
    mă simt gol înaintea lui Dumnezeu». Iar răspunsul s-a găsit într-o
    întrebare simplă despre copiii lui, care în copilărie nu veneau cu o
    listă de cereri — pur și simplu i se urcau în braţe ca să stea
    aproape.
  </p>

  <p>
    Părintele lămurește de ce rugăciunea nu este o listă de cereri, ce a
    scris de fapt apostolul Pavel despre neștiinţa de a ne ruga și de ce
    Hristos, la rugămintea «învaţă-ne să ne rugăm», a dat «Tatăl nostru».
  </p>

  <blockquote>
    «Nu știm să ne rugăm cum trebuie, dar Însuși Duhul Se roagă pentru noi
    cu suspine negrăite».
    <cite>— Epistola către Romani, 8:26</cite>
  </blockquote>

  <h2>Un pas simplu</h2>

  <p>
    În video — un pas concret: să încetezi să cauţi cererea potrivită și
    să-I dai lui Dumnezeu însăși neștiinţa ta. Să spui simplu: «Doamne, nu
    știu ce să-Ţi cer. Tu știi mai bine decât mine. Facă-se voia Ta». Iar
    dacă ai nevoie de cuvinte — roagă-te «Tatăl nostru» sau rugăciunea
    stareţilor de la Optina.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Îţi trimitem textul rugăciunii stareţilor de la Optina</h3>
    <p>
      Această rugăciune e bine s-o ai la îndemână când nu-ţi găsești
      propriile cuvinte. Scrie pe botul de Telegram al parohiei — și
      părintele îţi va trimite textul. Prin bot poţi de asemenea să te
      abonezi la canale, să depui o pomelnică și să sprijini biserica.
    </p>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

Cum să vorbești cu Dumnezeu, când nu știi ce să ceri

Se întâmplă: stai în faţa icoanei, iar înăuntru — nimic. Cuvintele
    trec prin ochi, însă inima tace. Și începi să te întrebi: oare nu mă
    rog cum trebuie? Oare sunt făţarnic?

    Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou video din seria
    «Un singur pas» — o discuţie despre uscăciunea inimii, despre
    greutatea rugăciunii și despre acea simplă mișcare care o readuce,
    chiar și după o lungă tăcere.

<article itemscope itemtype="https://schema.org/Article" lang="ro">

  
  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/3Ky-bs8HoHk"
              title="Un singur pas spre rugăciune, când nu reușești"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>

  <h2>Despre ce este acest video</h2>

  <p>
    Un enoriaș a venit timp de doi ani la biserică și credea că nu s-a
    rugat niciodată. Stătea într-un colţ, nu se apropia de Împărtăşanie.
    Iar într-o zi a mărturisit: «Sunt făţarnic. Nu știu să mă rog». Și
    s-a dovedit că, de fapt, s-a rugat tot timpul. Numai că nu știa.
  </p>

  <p>
    Părintele lămurește ce au scris despre uscăciune și greutate în
    rugăciune Sfinţii Părinţi: stareţul Sofronie (Saharov), Cuviosul Ioan
    Scărarul, Sfântul Teofan Zăvorâtul. Și numește un pas simplu care —
    făcut cu sinceritate — readuce rugăciunea, oricât de lung ar fi fost
    drumul tăcerii.
  </p>

  <blockquote>
    «Rugăciunea nu începe cu cuvinte. Ea începe atunci când omul se
    întoarce cu faţa spre Dumnezeu. Cuvintele vin după. Iar uneori —
    nu vin deloc. Și asta este, de asemenea, rugăciune».
    <cite>— stareţul Sofronie (Saharov)</cite>
  </blockquote>

  <h2>Pentru cine este acest video</h2>

  <p>
    Pentru toţi cei care au stat măcar o dată în faţa icoanei fără să știe
    ce să spună. Pentru cei care cred că altora «le iese», iar lor — nu.
    Pentru cei care aproape au lăsat rugăciunea, fiindcă au obosit s-o
    «stoarcă» din ei.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Abonaţi-vă și rămâneţi în legătură cu parohia</h3>
    <p>
      Parohia are un bot Telegram, prin care puteţi:
    </p>
    <ul>
      <li>vă abonaţi la canalul personal al părintelui și la canalul parohiei;</li>
      <li>primi programul slujbelor;</li>
      <li>depune pomelnice pentru sănătate sau pentru cei adormiţi;</li>
      <li>sprijini biserica.</li>
    </ul>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?utm_source=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

</article>

Un singur pas spre rugăciune, când nu reușești

Noul video al protoiereului Oleg Melnic despre postul digital și despre cum să nu pierdem sufletul și pe Dumnezeu în era smartphone-urilor.

„Un enoriaș în vârstă s-a apropiat de mine după spovedanie și mi-a spus:
«Nu mai știu unde mă termin eu și unde începe telefonul». Atunci am înțeles
că a vorbit în numele tuturor”, — astfel începe noul video al părintelui Oleg.

În această convorbire, părintele vorbește despre faptul că omul modern
petrece între șase și opt ore pe zi în fața ecranului, dar nu găsește câteva
minute pentru rugăciune. Sprijinindu-se pe cuvintele Domnului:
„Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Mt. 6:21)
și pe învățăturile Sfântului Ignatie Briancianinov despre împrăștierea minții,
părintele Oleg îi îndeamnă pe credincioși să încerce un post digital —
măcar o zi pe săptămână fără ecrane.

„Dumnezeu nu a plecat nicăieri. Noi suntem cei care ne-am îndepărtat.
Dar drumul spre casă este întotdeauna mai scurt decât pare.
Un pas — să lași telefonul deoparte.
Un pas — să deschizi Evanghelia.
Un pas — să te ridici la rugăciune”, — spune părintele Oleg.

Videoul este disponibil pe canalul de YouTube al parohiei și pe canalul de Telegram
al protoiereului Oleg Melnic.

[EMBED YouTube: [https://youtu.be/k0lPJfzKqrU]]

Postul digital: cum să nu ne pierdem sufletul în smartphone

Biserica Sfântului Gheorghe Biruitorul este centrul vieții spirituale al comunității noastre. Construită în tradițiile arhitecturii ortodoxe rusești, biserica este întotdeauna deschisă pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu și au nevoie de mângâiere.

Despre biserica noastră

Construcția catedralei

Construcția bisericii de iarnă a catedralei a fost finalizată, iar lucrările la ridicarea pereților bisericii de vară au început

Zidirea pereților și ridicarea cupolei, care va încorona catedrala și va deveni vârful său spiritual

Începutul vieții liturgice într-un spațiu închiriat al spitalului raional

Întemeierea comunității

Primul pas al vieții liturgice în noul nostru mic templu

Începutul slujirii în noul locaș

Sfințirea și punerea pietrei de temelie pentru templul principal

Începutul construcției

Construcția bisericii de iarnă a catedralei a fost finalizată, iar lucrările de ridicare a pereților bisericii de vară au început

Prezent

Istoria parohiei

Protoiereul Oleg Melnic conduce parohia noastră din 2010. Sub îndrumarea sa spirituală, biserica a devenit un loc de rugăciune, mângâiere și inspirație pentru mulți locuitori ai zonei.

Părintele Oleg a absolvit Seminarul Teologic din Odesa și masteratul la Universitatea de Stat din Moldova, specializarea «Istoria și cultura religiilor».

Din 2007, el îndeplinește slujirea pastorală, îngrijind turma cu dragoste, răbdare și fidelitate față de tradiția ortodoxă.

Bună ziua, Părinte Oleg! Scriu de pe site-ul Bisericii Sfântului Gheorghe Biruitorul.

Preotul paroh

Sub îndrumarea maicii Alla, școala noastră duminicală a devenit un loc de creștere spirituală pentru copii de toate vârstele.

Școala duminicală

Recenziile enoriașilor

Despre Biserica Sfântului Gheorghe Biruitorul

Panou de administrare: Gestionarea știrilor

Confirmare ștergere

Panou de administrare: Gestionare galerie

Creați album

Nume (RO)

Introduceți numele în română (opțional)

Nume (RU)

Introduceți numele în rusă (opțional)

Confirmare ștergere imagine

Imagini

Editare album

Autentificare în panoul de administrare

Adaugă o știre

Titlu

Introduceți titlul

Editează știrea

Panou de administrare: Gestionare program

Creați înregistrare în program

Editare înregistrare în program

Pe 6 mai, biserica noastră celebrează sărbătoarea hramului - ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul. Invităm toți credincioșii la slujba solemnă.

După slujbă, va avea loc un concert festiv cu participarea corului bisericesc. De asemenea, va fi organizat un târg caritabil, fondurile strânse fiind destinate ajutorării enoriașilor nevoiași.

Programul slujbelor:

Sărbătoarea hramului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul

Alăturați-vă comunității noastre pentru a ne ruga, a ajuta și a ne bucura împreună!

Primiți notificări despre:

Urmăriți-ne pe rețelele sociale

Abonați-vă la actualizările noastre

Panoul digital de anunțuri al parohiei

Suntem întotdeauna bucuroși să vă ajutăm și să răspundem la întrebările dvs.

Contactați-ne

Unde ne găsiți

Contacte

pentru cei vii: pentru dăruirea sănătății, ajutor, întărire în credință, vindecare.

pentru cei adormiți: pentru iertarea păcatelor, odihna sufletului și viața veșnică.

Notele sunt de două tipuri:

numele sunt transmise preotului și pomenite în altar în timpul Liturghiei.

Notă simplă

numele sunt citite în timpul unei părți speciale a Liturghiei, când preotul scoate părticele din prescură pentru cei vii și adormiți, unindu-i în mod rugăciune cu Jertfa lui Hristos.

Proscomidie

numele sunt incluse într-o ectenie specială la Liturghie, unde se rostește cu voce tare cererea pentru anumite persoane.

Ectenie comandată

numele este pomenit la 40 de Liturghii consecutive. Aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de mijlocire în rugăciune pentru cei vii sau adormiți.

Parastas de 40 de zile

numele este pomenit la proscomidie înainte de fiecare Liturghie timp de 40 de zile.

40 de proscomidii

Tipuri de pomenire în rugăciune:

Informații despre donator

Metoda de plată

Selectați suma

Faceți o donație

Știri principale

Fotografii și materiale video despre viața bisericii noastre, slujbe și sărbători ortodoxe

Galeria bisericii

Galerie

Ajutați biserica — deveniți ctitor

Ctitoria este o slujire specială a bisericii, care constă în grija pentru biserică și nevoile sale. Ctitorii sunt binefăcători care donează regulat pentru întreținerea și înfrumusețarea bisericii.

Nume: {name}
Email: {email}
Telefon: {phone}
Mesaj: Dorește să devină ctitor

Dacă doriți să deveniți ctitor al bisericii noastre, vă rugăm să contactați preotul paroh sau să lăsați datele dumneavoastră de contact:

Cum să deveniți ctitor?

Despre ctitorie

Linkurile oficiale ale parohiei Sfântul Gheorghe Biruitorul

Paginile și canalele oficiale ale parohiei

Linkurile parohiei Sfântul Gheorghe Biruitorul

Toate știrile

Rugăciune pentru sănătatea și bunăstarea celor vii

Pentru sănătate

Rugăciune pentru creștinii ortodocși adormiți

Pentru odihnă

În biserică, rugăciunea se face nu doar pentru cei prezenți la slujbă, ci și pentru cei pe care îi aducem în rugăciune prin note. A înainta numele celor dragi înseamnă a le încredința soarta lui Dumnezeu și Bisericii cu credință și iubire.

Tipuri de pomenire prin rugăciune:

Note bisericești

Notele sunt de două feluri:

Calendarul evenimentelor

Citatul zilei

Știri recente

Programul slujbelor

Gestionare abonament

Susțineți biserica noastră

Imaginați-vă un oraș în care izbucnește o boală cumplită. Oamenii suferă. Familiile plâng. În fiecare zi boala aduce tot mai multă durere

<article>

<p>Imaginați-vă un oraș în care izbucnește o boală cumplită. Oamenii suferă. Familiile plâng. În fiecare zi boala aduce tot mai multă durere.</p>

<p>La un moment dat sosește un medic foarte bun. Aduce medicamente și este gata să-i trateze pe toți, chiar și fără plată.</p>

<p>Dar se întâmplă ceva neașteptat.</p>

<p>Unii spun:</p>

<blockquote>

„Dacă ne va vindeca pe toți, va trebui să ne schimbăm viața.”

</blockquote>

<p>Alții spun:</p>

<blockquote>

„Și cine va mai cumpăra medicamentele noastre fără folos?”

</blockquote>

<p>Și îl roagă să plece.</p>

<p>Doctorul își strânge în tăcere lucrurile și pleacă.</p>

<p>Iar boala rămâne.</p>

<p>Abia mai târziu oamenii înțeleg că ei înșiși l-au alungat pe cel care venise să-i salveze.</p>

<hr>

<p>Așa se întâmplă adesea și în viața duhovnicească.</p>

<p>Dumnezeu vine în viața omului nu ca să o distrugă, ci ca să o vindece.</p>

<p>Dar omul spune adesea:</p>

<blockquote>

„Doamne, intră în viața mea... numai să nu-mi schimbi obiceiurile și felul în care trăiesc.”

</blockquote>

<p>Despre aceasta vorbește Evanghelia de astăzi.</p>

<p>Hristos traversează Marea Galileii pentru doi oameni demonizați, pe care toți îi considerau deja pierduți. Trăiau printre morminte, îi înspăimântau pe oameni și nimeni nu mai spera că pot fi salvați.</p>

<p>Dar Hristos rostește doar un cuvânt și demonii ies din ei.</p>

<p>Ai crede că întreg orașul va spune:</p>

<blockquote>

„Doamne, rămâi cu noi și vindecă-ne și pe noi!”

</blockquote>

<p>Însă oamenii spun exact contrariul.</p>

<p>Îl roagă să plece.</p>

<p>De ce?</p>

<p>Pentru că turma de porci pierdută a ajuns să prețuiască mai mult decât cele două suflete salvate.</p>

<p>Aceasta este, poate, partea cea mai cutremurătoare a Evangheliei.</p>

<p>Nu demonizații.</p>

<p>Nu demonii.</p>

<p>Nu porcii.</p>

<p>Ci orașul care Îl roagă pe Dumnezeu să plece.</p>

<p>Iar Hristos pleacă.</p>

<p>Pentru că Dumnezeu nu mântuiește pe nimeni cu sila.</p>

<hr>

<p>Există însă un detaliu pe care îl aflăm din Evanghelia după Marcu.</p>

<p>Omul vindecat Îl roagă pe Hristos:</p>

<blockquote>

„Lasă-mă să vin cu Tine.”

</blockquote>

<p>Ne-am aștepta ca Domnul să-i spună:</p>

<blockquote>

„Vino.”

</blockquote>

<p>Dar Hristos îi răspunde:</p>

<blockquote>

„Du-te acasă la ai tăi și spune-le cât bine ți-a făcut Domnul și cum S-a milostivit de tine.”

</blockquote>

<p>Astfel, primul propovăduitor al lui Hristos în Decapole nu este un apostol, nici un cărturar și nici un preot, ci un fost demonizat — omul de care întreg orașul se temea odinioară.</p>

<p>De ce?</p>

<p>Pentru că cea mai puternică predică nu sunt cuvintele.</p>

<p>Cea mai puternică predică este viața schimbată.</p>

<hr>

<p>După fiecare Spovedanie…</p>

<p>După fiecare Sfântă Împărtășanie…</p>

<p>Domnul pare să ne spună și nouă:</p>

<blockquote>

„Du-te acasă. Nu vorbi mult. Trăiește astfel încât oamenii să vadă că Dumnezeu ți-a schimbat viața.”

</blockquote>

<p>Aceasta este predica pe care lumea o înțelege cel mai bine.</p>

<hr>

<p><strong>Predica integrală poate fi urmărită pe canalul nostru de YouTube:</strong></p>


  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/HYjDw6zTikM"
              title="Иди и расскажи — что Христос сказал бывшему бесноватому"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>

<p>Sărbătoare binecuvântată! Dumnezeu să nu audă niciodată din partea noastră cuvintele: „Pleacă de la noi!”, ci să găsească mereu inimile noastre deschise iubirii Sale mântuitoare.</p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Ne vom bucura să vă cunoaștem</h3>
    <p>
      Dacă după citirea acestui articol au apărut întrebări sau de mult timp doriți să veniți la biserică, scrieți-ne prin botul Telegram al parohiei. Vă vom ajuta să aflați programul slujbelor, să adresați întrebări, să trimiteți un pomelnic și să faceți primii pași în viața bisericii.
    </p>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

</article>

Du-te și spune — ce i-a spus Hristos fostului demonizat

Duminica trecută, la Sfânta Liturghie, niște bunici au adus la Împărtășanie nepoțica lor sănătoasă, în vârstă de patru ani, și mi-au spus că au hrănit-o chiar înainte de slujbă, „ca să nu fie neastâmpărată”. Am închis Sfântul Potir. Nu din asprime, ci din dragoste față de copil și față de bunici.

<article>

<p>Duminica trecută, la Sfânta Liturghie, niște bunici au adus la Împărtășanie nepoțica lor sănătoasă, în vârstă de patru ani, și mi-au spus că au hrănit-o chiar înainte de slujbă, „ca să nu fie neastâmpărată”. Am închis Sfântul Potir. Nu din asprime, ci din dragoste față de copil și față de bunici.</p>

<h2>Împărtășania — o întâlnire</h2>

<p>Când ne apropiem de Sfântul Potir, nu îndeplinim un simplu ritual, ci mergem la o întâlnire cu Hristos Cel viu. Apostolul Pavel scrie: „Cel ce mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi față de Trupul și Sângele Domnului” (1 Cor. 11:27). Postul înainte de Împărtășanie nu este o pedeapsă, ci o pregătire. Este felul în care trupul spune ceea ce știe deja sufletul: „Doamne, Tu ești mai important decât micul dejun”.</p>

<h2>Când face excepții Biserica</h2>

<p>Biserica este înțeleaptă și plină de milă față de cei mici. Pruncii alăptați se împărtășesc oricând. Copiii sub trei ani care sunt flămânzi — la fel. Copiii bolnavi sau cei care trebuie să ia medicamente — desigur. Însă pogorământul nu înseamnă lipsa evlaviei. Atunci când un copil sănătos tocmai a mâncat și merge imediat la Sfântul Potir, îi transmitem, fără să vrem, că nu există o mare deosebire între hrana obișnuită și Trupul lui Hristos. Iar această deosebire este infinită.</p>

<h2>Trei sfaturi pentru părinți, bunici și întreaga familie</h2>

<p>Vorbiți din timp cu copilul: „Mâine ne întâlnim mai întâi cu Hristos, iar apoi vom lua micul dejun.” Dacă totuși copilului îi este foarte foame și îi este greu să reziste până la sfârșitul Liturghiei, este mai bine să îl hrăniți ușor cu o oră sau o oră și jumătate înainte de slujbă și, în acea zi, să nu îl apropiați de Împărtășanie. După Sfânta Liturghie, faceți însă o mică sărbătoare în familie: un mic dejun frumos, mâncarea preferată, bucuria de a fi împreună. Astfel, copilul va învăța treptat că întâlnirea cu Hristos este cel mai important moment al zilei.</p>

<div class="video-embed">
    
  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/PcNcwAwgxzs"
              title="De ce nu trebuie să hrănim copilul înainte de Împărtășanie"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>
  </div>

<hr>

<p><strong>Abonați-vă la botul parohiei, depuneți un pomelnic sau susțineți biserica:</strong><br>

<a href="https://t.me/sf_georgii_bot?utm_source=site_cta" target="_blank">t.me/sf_georgii_bot</a></p>

<p>

Canalul personal al părintelui:

<a href="https://t.me/prot_oleg_melnic" target="_blank">@prot_oleg_melnic</a><br>

Canalul parohiei (RU/RO):

<a href="https://t.me/sf_gheorghe" target="_blank">@sf_gheorghe</a>

</p>

</article>

Articole după etichetă: ДуховнаяЖизнь

Un singur pas spre biserică, când ţi-e frică să intri

Nu pot să iert — ce să fac? Un pas spre iertare

Cum să vorbești cu Dumnezeu, când nu știi ce să ceri

Un singur pas spre rugăciune, când nu reușești

Postul digital: cum să nu ne pierdem sufletul în smartphone

Primiți articole noi