Articole și reflecții

Duminica trecută, la Sfânta Liturghie, niște bunici au adus la Împărtășanie nepoțica lor sănătoasă, în vârstă de patru ani, și mi-au spus că au hrănit-o chiar înainte de slujbă, „ca să nu fie neastâmpărată”. Am închis Sfântul Potir. Nu din asprime, ci din dragoste față de copil și față de bunici.

Povestea unei femei care un an a dat ocol bisericii. Și un pas simplu

Să-l ierţi pe cel care ţi-a făcut cu adevărat rău — «trebuie». Așa stă scris în Evanghelie. Iar când încerci — înăuntru se ridică un zid. Și rămâi singur cu vinovăţia: ești creștin, dar nu poţi ierta.

Stai la rugăciune — și nu știi ce să spui. Nu fiindcă înăuntru e gol, ci fiindcă nu știi ce să ceri. Parcă totul e bine, iar lui Dumnezeu parcă nu ai ce-I spune. Și chiar ţi-e puţin rușine.

Se întâmplă: stai în faţa icoanei, iar înăuntru — nimic. Cuvintele trec prin ochi, însă inima tace. Și începi să te întrebi: oare nu mă rog cum trebuie? Oare sunt făţarnic? Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou video din seria «Un singur pas» — o discuţie despre uscăciunea inimii, despre greutatea rugăciunii și despre acea simplă mișcare care o readuce, chiar și după o lungă tăcere.

Noul video al protoiereului Oleg Melnic despre postul digital și despre cum să nu pierdem sufletul și pe Dumnezeu în era smartphone-urilor.