Se întâmplă: stai în faţa icoanei, iar înăuntru — nimic. Cuvintele
    trec prin ochi, însă inima tace. Și începi să te întrebi: oare nu mă
    rog cum trebuie? Oare sunt făţarnic?

    Astăzi pe canalul nostru de YouTube a apărut un nou video din seria
    «Un singur pas» — o discuţie despre uscăciunea inimii, despre
    greutatea rugăciunii și despre acea simplă mișcare care o readuce,
    chiar și după o lungă tăcere.

<article itemscope itemtype="https://schema.org/Article" lang="ro">

  
  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/3Ky-bs8HoHk"
              title="Un singur pas spre rugăciune, când nu reușești"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
  </figure>

  <h2>Despre ce este acest video</h2>

  <p>
    Un enoriaș a venit timp de doi ani la biserică și credea că nu s-a
    rugat niciodată. Stătea într-un colţ, nu se apropia de Împărtăşanie.
    Iar într-o zi a mărturisit: «Sunt făţarnic. Nu știu să mă rog». Și
    s-a dovedit că, de fapt, s-a rugat tot timpul. Numai că nu știa.
  </p>

  <p>
    Părintele lămurește ce au scris despre uscăciune și greutate în
    rugăciune Sfinţii Părinţi: stareţul Sofronie (Saharov), Cuviosul Ioan
    Scărarul, Sfântul Teofan Zăvorâtul. Și numește un pas simplu care —
    făcut cu sinceritate — readuce rugăciunea, oricât de lung ar fi fost
    drumul tăcerii.
  </p>

  <blockquote>
    «Rugăciunea nu începe cu cuvinte. Ea începe atunci când omul se
    întoarce cu faţa spre Dumnezeu. Cuvintele vin după. Iar uneori —
    nu vin deloc. Și asta este, de asemenea, rugăciune».
    <cite>— stareţul Sofronie (Saharov)</cite>
  </blockquote>

  <h2>Pentru cine este acest video</h2>

  <p>
    Pentru toţi cei care au stat măcar o dată în faţa icoanei fără să știe
    ce să spună. Pentru cei care cred că altora «le iese», iar lor — nu.
    Pentru cei care aproape au lăsat rugăciunea, fiindcă au obosit s-o
    «stoarcă» din ei.
  </p>

  <aside class="cta-bot">
    <h3>Abonaţi-vă și rămâneţi în legătură cu parohia</h3>
    <p>
      Parohia are un bot Telegram, prin care puteţi:
    </p>
    <ul>
      <li>vă abonaţi la canalul personal al părintelui și la canalul parohiei;</li>
      <li>primi programul slujbelor;</li>
      <li>depune pomelnice pentru sănătate sau pentru cei adormiţi;</li>
      <li>sprijini biserica.</li>
    </ul>
    <p>
      <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?utm_source=site_cta"
         class="btn btn-primary"
         target="_blank"
         rel="noopener">
         → Deschide botul @sf_georgii_bot
      </a>
    </p>
  </aside>

</article>

Un singur pas spre rugăciune, când nu reușești

Astăzi Biserica citește Evanghelia despre vindecarea orbului
      din naștere. Și tot astăzi sărbătorim Ziua Familiei. Nu e o
      coincidență — amândouă vorbesc despre aceeași orbire pe care
      rareori o vedem în noi înșine.

<article itemscope itemtype="https://schema.org/Article" lang="ro">

  <figure class="article-video">
    <div class="video-wrapper" style="position:relative;padding-bottom:56.25%;height:0;overflow:hidden;">
      <iframe src="https://www.youtube.com/embed/EuurZtz9xmY"
              title="Duminica orbului și Ziua Familiei: a vedea cu inima"
              frameborder="0"
              allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture"
              allowfullscreen
              style="position:absolute;top:0;left:0;width:100%;height:100%;">
      </iframe>
    </div>
    <figcaption>Înregistrarea predicii de duminică · 17 mai 2026</figcaption>
  </figure>

  <div itemprop="articleBody">

    <h2>Un om trăia într-o cameră întunecată</h2>

    <p>Era un om care din copilărie trăia într-o cameră foarte întunecată. Și se obișnuise. Cunoștea fiecare colț, învățase să meargă cu grijă, încetase chiar să se mai gândească că ar putea fi altfel. Uneori îi povesteau despre soare, despre cer, despre flori. El zâmbea: „Probabil e frumos. Dar eu nu am văzut niciodată asta”.</p>

    <p>Într-o zi ușa s-a deschis.</p>

    <p>Lumina l-a izbit cu durere. Ochii i-au lăcrimat, a vrut să se ascundă înapoi în întunericul cu care era obișnuit. Dar pentru prima oară a văzut chipurile oamenilor, cerul, lumea — și a înțeles: tot acest timp credea că trăiește. Iar de fapt doar se obișnuise cu întunericul.</p>

    <p>Dragii mei, iată ce vreau să vă spun astăzi. <strong>Cel mai înfricoșător lucru nu este întunericul din afară. Cel mai înfricoșător este să te obișnuiești cu întunericul din tine.</strong></p>

    <h2>Cine a păcătuit — el sau părinții lui?</h2>

    <p>Evanghelia de astăzi (Ioan 9) ne vorbește despre un orb din naștere — un om care toată viața a trăit în întuneric. Și despre oameni care vedeau cu ochii, dar au rămas orbi cu inima.</p>

    <p>Ucenicii Îl întreabă pe Mântuitorul: „<em>Învățătorule, cine a păcătuit — acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?</em>” Întrebare ciudată. Despre părinți încă putem înțelege — se întâmplă ca uneori copiii să poarte greutatea păcatelor părinților, să sufere pentru a le ușura soarta dincolo. Dar cum ar putea păcătui un copil înainte de a se naște? În pântecele mamei? Sună ciudat. Totuși, în vremea aceea exista o astfel de învățătură — că omul ar putea păcătui chiar înainte de a vedea lumina.</p>

    <p>Hristos răspunde așa încât îi uimește:</p>

    <blockquote>
      <p><em>„N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”</em> (Ioan 9, 3).</p>
    </blockquote>

    <p>Boala nu este întotdeauna pedeapsă. Uneori, prin suferință, Dumnezeu ne arată ceva mai mare. Uneori, prin neputință, vine minunea care Îl slăvește pe Dumnezeu — și nu numai pe unul, ci pe mulți îi mântuiește.</p>

    <h2>De ce tină, de ce Siloamul?</h2>

    <p>Domnul face tină din pământ, unge ochii orbului și-l trimite să se spele în scăldătoarea Siloamului. Mulți se miră: „Doamne, de ce așa de complicat? Pe fiica lui Iair ai înviat-o doar cu un cuvânt. Pe sluga sutașului ai vindecat-o de la distanță. Aici — tină, drum, trimitere prin oraș…”</p>

    <p>Sfinții Părinți ne explică: Hristos arată că El este Acela Care l-a făcut pe om din țărâna pământului. Cum la început a fost zidit Adam, tot așa, acum, orbul este parcă plămădit din nou în mâinile Domnului.</p>

    <p>Iar Siloamul? Cuvântul „Siloam” se tâlcuiește „<em>Trimisul</em>”. Și Hristos Însuși este Trimisul Tatălui. Domnul îl trimite pe orb de la apa din afară — la Sine, la Izvorul cel adevărat.</p>

    <p>Sfinții Părinți văd aici și icoana Sfântului Botez. Orbul merge plin de tină — se cufundă în apă — iese văzând și înnoit. Așa și noi: intrăm în scăldătoare orbi de păcatul strămoșesc, ne afundăm de trei ori, și ne naștem din nou — fii ai lui Dumnezeu.</p>

    <p>Dar să luați aminte: apa Siloamului nu era magică. Minunea nu a făcut-o apa — minunea a făcut-o Dumnezeu prin ascultarea omului. Și astăzi aceeași primejdie este și pentru noi. Poți merge la biserică și să nu-L întâlnești pe Hristos. Poți ști rugăciunile pe de rost și să rămâi rece cu inima. Poți aprinde o lumânare — și să pleci la fel de orb cum ai venit.</p>

    <h2>Orbul a văzut — fariseii nu</h2>

    <p>Cel mai uimitor lucru în Evanghelia aceasta nu este că orbul a văzut. Ci că fariseii <strong>nu</strong> au văzut.</p>

    <p>Un om fără vedere L-a întâlnit pe Hristos și, pas cu pas, L-a recunoscut Dumnezeu. La început spune: <em>„Un om numit Iisus”</em>. Apoi: <em>„Este prooroc”</em>. Și, în cele din urmă: <em>„Cred, Doamne!”</em> — și cade în genunchi înaintea Lui.</p>

    <p>Iar oamenii care cunoșteau Scripturile, care așteptau pe Mesia, care citeau pe prooroci — stăteau lângă Hristos și nu L-au recunoscut. Poți privi și să nu vezi. Poți merge la biserică și să nu-L întâlnești pe Dumnezeu.</p>

    <h2>Ziua Familiei: a ne vedea unii pe alții</h2>

    <p>Și iată de ce ziua de astăzi este aparte. Tocmai în această săptămână Biserica pomenește Evanghelia vindecării. Și toată lumea, tot astăzi, sărbătorește familia. Nu e o coincidență.</p>

    <p><strong>Familia este locul unde omul învață să vadă. Nu cu ochii. Cu inima.</strong></p>

    <p>Știți cum se întâmplă? Trăiesc soțul și soția douăzeci, treizeci de ani — și încetează să se mai vadă unul pe celălalt. Știu dinainte ce va spune, cum va răspunde. „Te ascult”, spune omul, iar în acel moment se gândește deja cum să răspundă, fără să aștepte cuvintele. Sunt doi alături — și o întâlnire adevărată nu mai este.</p>

    <p>Uneori părinții văd notele copilului, dar nu îi văd singurătatea. Văd „leneșul”, dar nu văd cât e de obosit. Uneori copiii se uită la părinți și spun „ce bătrâni au mai îmbătrânit” — și uită câtă dragoste și jertfă au fost puse în ei.</p>

    <p>Iar Hristos privește altfel. El vede omul în întregime. Nu doar problema, nu doar boala, nu doar înfățișarea — vede sufletul. Și dacă o astfel de privire intră într-o familie, chiar și prin încercări, familia se face mai puternică.</p>

    <h2>Ce mai este orb în mine?</h2>

    <p>Dragii mei, Evanghelia de astăzi ne pune fiecăruia o singură întrebare. Foarte simplă și foarte incomodă.</p>

    <p><strong>Ce mai este orb în mine?</strong></p>

    <p>Poate conștiința. Poate inima. Poate rugăciunea — a devenit obișnuință și nu mai e întâlnire. Poate recunoștința — pur și simplu nu mai este. Poate dragostea pentru cei mai apropiați — demult „a fost” și „este”, dar nu mai e „vie”.</p>

    <p>Un singur pas în această săptămână — să priviți în ochi pe omul cel mai apropiat și să-l vedeți. Nu obișnuința. Nu „iar el”, nu „iar ea”. Să-l vedeți așa cum privește Hristos pe orbul din naștere. Cu milă, cu nădejde, cu dragoste.</p>

    <p>Domnul să se atingă astăzi nu doar de ochii noștri trupești. Să se atingă mai întâi de ochii dinăuntru. Ca să-L vedem pe Dumnezeu. Ca să ne vedem unii pe alții. Și ca în familiile noastre să nu fie doar viață împreună, ci lumina dragostei lui Dumnezeu.</p>

    <p>Sărbătoare binecuvântată, dragii mei. Amin.</p>
  </div>

  <aside class="cta-bot" style="background:#f4efe6;border-left:5px solid #1F3A68;padding:24px 28px;margin:40px 0;border-radius:8px;">
    <h3 style="margin-top:0;">📲 Dacă acest cuvânt v-a fost aproape</h3>
    <p>Avem un bot Telegram al parohiei Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Prin el puteți:</p>
    <ul>
      <li>să vă abonați la canalul parohiei (RU/RO) sau la canalul personal al părintelui;</li>
      <li>să primiți binecuvântare și un scurt cuvânt în fiecare dimineață;</li>
      <li>să aduceți un pomelnic pentru următoarea slujbă;</li>
      <li>să sprijiniți biserica.</li>
    </ul>
    <p style="font-size:1.1em;"><strong>→ <a href="https://t.me/sf_georgii_bot?start=site_cta_a_vedea_cu_inima" rel="noopener" target="_blank">t.me/sf_georgii_bot</a></strong></p>
  </aside>

  <footer class="article-footer">
    <p class="author-signature">
      <strong>Pr. Oleg Melnic</strong> ·
      Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe, or. Anenii Noi, Republica Moldova
    </p>
    <p class="article-tags">
      <strong>Etichete:</strong>
      <a href="/ro/tag/predica/">predică</a> ·
      <a href="/ro/tag/duminica-orbului/">Duminica orbului</a> ·
      <a href="/ro/tag/ziua-familiei/">Ziua Familiei</a> ·
      <a href="/ro/tag/evanghelia/">Evanghelia</a> ·
      <a href="/ro/tag/orbire-duhovniceasca/">orbire duhovnicească</a> ·
      <a href="/ro/tag/familia/">familia</a>
    </p>
  </footer>

</article>

<script type="application/ld+json">
{
  "@context": "https://schema.org",
  "@type": "Article",
  "headline": "A vedea cu inima: ce ne învață Duminica orbului și Ziua Familiei",
  "datePublished": "2026-05-17T17:00:00+03:00",
  "dateModified": "2026-05-17T17:00:00+03:00",
  "author": {
    "@type": "Person",
    "name": "Pr. Oleg Melnic",
    "url": "https://sf-georgii.md/ro/about/"
  },
  "publisher": {
    "@type": "Organization",
    "name": "Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe",
    "logo": {
      "@type": "ImageObject",
      "url": "https://sf-georgii.md/logo.png"
    }
  },
  "image": "https://sf-georgii.md/uploads/2026/05/videt-serdcem-cover.jpg",
  "inLanguage": "ro-MD",
  "mainEntityOfPage": "https://sf-georgii.md/ro/news/16",
  "video": {
    "@type": "VideoObject",
    "name": "Duminica orbului și Ziua Familiei: a vedea cu inima",
    "description": "Predica de duminică a pr. Oleg Melnic pentru Duminica orbului și Ziua Familiei.",
    "embedUrl": "https://www.youtube.com/embed/EuurZtz9xmY",
    "uploadDate": "2026-05-17T17:00:00+03:00",
    "thumbnailUrl": "https://sf-georgii.md/images/1779041323556-udo2r3.png"
  }
}
</script>


A vedea cu inima: ce ne învață Duminica orbului și Ziua Familiei

Noul video al protoiereului Oleg Melnic despre postul digital și despre cum să nu pierdem sufletul și pe Dumnezeu în era smartphone-urilor.

„Un enoriaș în vârstă s-a apropiat de mine după spovedanie și mi-a spus:
«Nu mai știu unde mă termin eu și unde începe telefonul». Atunci am înțeles
că a vorbit în numele tuturor”, — astfel începe noul video al părintelui Oleg.

În această convorbire, părintele vorbește despre faptul că omul modern
petrece între șase și opt ore pe zi în fața ecranului, dar nu găsește câteva
minute pentru rugăciune. Sprijinindu-se pe cuvintele Domnului:
„Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Mt. 6:21)
și pe învățăturile Sfântului Ignatie Briancianinov despre împrăștierea minții,
părintele Oleg îi îndeamnă pe credincioși să încerce un post digital —
măcar o zi pe săptămână fără ecrane.

„Dumnezeu nu a plecat nicăieri. Noi suntem cei care ne-am îndepărtat.
Dar drumul spre casă este întotdeauna mai scurt decât pare.
Un pas — să lași telefonul deoparte.
Un pas — să deschizi Evanghelia.
Un pas — să te ridici la rugăciune”, — spune părintele Oleg.

Videoul este disponibil pe canalul de YouTube al parohiei și pe canalul de Telegram
al protoiereului Oleg Melnic.

[EMBED YouTube: [https://youtu.be/k0lPJfzKqrU]]

Postul digital: cum să nu ne pierdem sufletul în smartphone

Unul dintre cele mai misterioase texte din cartea Facerii vorbește despre „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor”. Cine sunt ei cu adevărat? Îngeri, oameni sau descendenți ai unor neamuri diferite? În acest articol analizăm interpretarea ortodoxă a acestui pasaj biblic și sensul lui duhovnicesc pentru omul de astăzi.

<article class="article-content">

<h1>Fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor – cine sunt ei?</h1>

<p>În Sfânta Scriptură există locuri care se citesc ușor și sunt clare pentru toți. Dar există și texte care, după ce le citești, te oprești pentru o clipă și te întrebi: <strong>„Ce se întâmplă aici?”</strong></p>

<p>Unul dintre cele mai misterioase pasaje din Vechiul Testament se află în cartea Facerii:</p>

<blockquote>
<p>„Când au început oamenii să se înmulțească pe pământ și li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase și și-au luat de soții pe acelea pe care le-au ales.” (Facerea 6:1–2)</p>
</blockquote>

<p>Textul este foarte scurt, dar ridică multe întrebări. Cine sunt <strong>fiii lui Dumnezeu</strong>? De ce sunt opuși <strong>fiicelor oamenilor</strong>? Și cum se leagă acest episod de decăderea morală a omenirii și de Potop?</p>

<p>Să încercăm să înțelegem acest pasaj într-un mod liniștit, fidel tradiției ortodoxe, dar și accesibil pentru cititorul de astăzi.</p>

<h2>De ce acest text provoacă atât de multe întrebări?</h2>

<p>Pentru că apare foarte brusc în relatarea biblică. În câteva versete se întâmplă mai multe lucruri:</p>

<ul>
<li>apar „fiii lui Dumnezeu”;</li>
<li>sunt menționate „fiicele oamenilor”;</li>
<li>se vorbește despre „uriași” pe pământ;</li>
<li>iar imediat după aceea Scriptura spune că răutatea oamenilor s-a înmulțit foarte mult.</li>
</ul>

<p>De aceea, încă din vechime, tâlcuitorii Bibliei au încercat să înțeleagă sensul acestor cuvinte.</p>

<h2>Prima interpretare: fiii lui Dumnezeu ar fi îngeri</h2>

<p>O interpretare veche spune că „fiii lui Dumnezeu” ar fi <strong>îngeri căzuți</strong>. Această idee apare în unele scrieri apocrife, mai ales în Cartea lui Enoh.</p>

<p>Potrivit acestei interpretări, îngerii ar fi coborât pe pământ și ar fi luat femei de soții, iar din aceste uniri s-ar fi născut uriașii numiți <em>nefilimi</em>.</p>

<p>La prima vedere această explicație pare spectaculoasă. Dar există o problemă teologică serioasă.</p>

<blockquote>
<p>„În înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Matei 22:30)</p>
</blockquote>

<p>Îngerii sunt ființe duhovnicești. Ei nu trăiesc viață trupească și nu se căsătoresc în sensul omenesc. Din acest motiv, tradiția ortodoxă privește această interpretare cu multă prudență.</p>

<h2>Interpretarea cea mai răspândită în tradiția ortodoxă</h2>

<p>Mulți Sfinți Părinți explică acest pasaj într-un mod diferit.</p>

<p>Potrivit acestei interpretări:</p>

<ul>
<li><strong>fiii lui Dumnezeu</strong> sunt urmașii dreptului <strong>Set</strong>;</li>
<li><strong>fiicele oamenilor</strong> sunt urmașele lui <strong>Cain</strong>.</li>
</ul>

<p>După uciderea lui Abel, omenirea se împarte simbolic în două linii:</p>

<ul>
<li>linia lui Cain – viață trăită departe de Dumnezeu;</li>
<li>linia lui Set – oameni care păstrau credința și chemau numele Domnului.</li>
</ul>

<p>De aceea urmașii lui Set sunt numiți <strong>„fiii lui Dumnezeu”</strong>, deoarece trăiau în ascultare de Dumnezeu.</p>

<h2>Care era problema?</h2>

<p>La prima vedere textul vorbește doar despre căsătorii. Dar problema nu era că oamenii se căsătoreau, ci <strong>pe ce temei făceau această alegere</strong>.</p>

<p>Scriptura nu spune că fiii lui Dumnezeu au văzut credința sau curăția acestor femei. Spune foarte simplu:</p>

<blockquote>
<p>„...au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase...”</p>
</blockquote>

<p>Cu alte cuvinte, criteriul principal a devenit frumusețea exterioară.</p>

<p>Astăzi am spune poate: <em>„Important este să fie o persoană bună… și dacă este și frumoasă, cu atât mai bine.”</em></p>

<p>Dar Biblia arată că atunci când omul pune exteriorul mai presus de viața duhovnicească, lucrurile rareori se termină bine.</p>

<h2>Cine erau uriașii?</h2>

<p>În același pasaj apare și cuvântul <strong>„uriași”</strong>:</p>

<blockquote>
<p>„În vremea aceea erau uriași pe pământ...” (Facerea 6:4)</p>
</blockquote>

<p>În limba ebraică apare cuvântul <em>nefilim</em>. Acesta poate desemna oameni foarte puternici, violenți sau dominatori.</p>

<p>Nu neapărat uriași în sens fizic, ci oameni care au devenit celebri prin puterea și violența lor.</p>

<p>Cu alte cuvinte, erau oameni la care forța era mai mare decât conștiința.</p>

<h2>Ce a urmat după aceasta?</h2>

<p>Scriptura arată foarte clar rezultatul:</p>

<blockquote>
<p>„Și a văzut Domnul că răutatea oamenilor era mare pe pământ și că toate gândurile inimii lor erau îndreptate numai spre rău.” (Facerea 6:5)</p>
</blockquote>

<p>Astfel, episodul cu fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor nu este doar un detaliu misterios, ci semnul unei <strong>decăderi spirituale profunde</strong>.</p>

<p>Oamenii care trebuiau să păstreze credința au început să trăiască după aceleași principii ca lumea din jur.</p>

<p>Iar rezultatul a fost o degradare morală generală care a dus la unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria biblică: <strong>Potopul</strong>.</p>

<h2>Ce ne învață acest text astăzi?</h2>

<p>Acest pasaj biblic nu vorbește doar despre oameni care au trăit înainte de Potop.</p>

<p>El vorbește și despre noi.</p>

<p>Și astăzi omul poate să-și întemeieze alegerile doar pe ceea ce este plăcut, convenabil sau atrăgător la exterior.</p>

<p>Dar atunci când Dumnezeu dispare din centrul vieții, foarte repede dispare și echilibrul sufletesc.</p>

<p>La început omul spune: <em>„Nu este nimic grav.”</em>  
Apoi spune: <em>„Toți trăiesc așa.”</em></p>

<p>Și fără să observe, viața duhovnicească începe să se stingă.</p>

<h2>Lecția principală</h2>

<p>Povestea despre fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor ne amintește o realitate simplă:</p>

<p><strong>omul nu poate rămâne mult timp aproape de Dumnezeu dacă își construiește viața fără Dumnezeu.</strong></p>

<p>Expresia <strong>„fiii lui Dumnezeu”</strong> în limbajul biblic nu este doar o metaforă frumoasă. Ea arată pe cei care trăiesc în ascultare de Dumnezeu și caută viața duhovnicească.</p>

<p>Dar chiar și acești oameni pot slăbi dacă aleg mereu exteriorul în locul adevărului și plăcerea în locul credinței.</p>

<h2>În concluzie</h2>

<p>Potrivit interpretării ortodoxe răspândite, <strong>fiii lui Dumnezeu</strong> sunt urmașii lui Set, oameni ai credinței, iar <strong>fiicele oamenilor</strong> sunt urmașele lui Cain, simbol al vieții fără Dumnezeu.</p>

<p>Acest pasaj nu este despre o legendă misterioasă, ci despre un avertisment spiritual: atunci când omul uită de Dumnezeu, foarte repede pierde și direcția vieții sale.</p>

<p>Iar Scriptura ne amintește că fiecare om trebuie să aleagă în fiecare zi dacă vrea să trăiască ca fiu al lui Dumnezeu sau doar ca om al acestei lumi.</p>

<hr>

<p><em>Articol pregătit pentru publicare pe site-ul parohiei.</em></p>

</article>

Fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor – cine sunt ei?

Biserica Sfântului Gheorghe Biruitorul este centrul vieții spirituale al comunității noastre. Construită în tradițiile arhitecturii ortodoxe rusești, biserica este întotdeauna deschisă pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu și au nevoie de mângâiere.

Despre biserica noastră

Construcția catedralei

Construcția bisericii de iarnă a catedralei a fost finalizată, iar lucrările la ridicarea pereților bisericii de vară au început

Zidirea pereților și ridicarea cupolei, care va încorona catedrala și va deveni vârful său spiritual

Începutul vieții liturgice într-un spațiu închiriat al spitalului raional

Întemeierea comunității

Primul pas al vieții liturgice în noul nostru mic templu

Începutul slujirii în noul locaș

Sfințirea și punerea pietrei de temelie pentru templul principal

Începutul construcției

Construcția bisericii de iarnă a catedralei a fost finalizată, iar lucrările de ridicare a pereților bisericii de vară au început

Prezent

Istoria parohiei

Protoiereul Oleg Melnic conduce parohia noastră din 2010. Sub îndrumarea sa spirituală, biserica a devenit un loc de rugăciune, mângâiere și inspirație pentru mulți locuitori ai zonei.

Părintele Oleg a absolvit Seminarul Teologic din Odesa și masteratul la Universitatea de Stat din Moldova, specializarea «Istoria și cultura religiilor».

Din 2007, el îndeplinește slujirea pastorală, îngrijind turma cu dragoste, răbdare și fidelitate față de tradiția ortodoxă.

Bună ziua, Părinte Oleg! Scriu de pe site-ul Bisericii Sfântului Gheorghe Biruitorul.

Preotul paroh

Sub îndrumarea maicii Alla, școala noastră duminicală a devenit un loc de creștere spirituală pentru copii de toate vârstele.

Școala duminicală

Recenziile enoriașilor

Despre Biserica Sfântului Gheorghe Biruitorul

Panou de administrare: Gestionarea știrilor

Confirmare ștergere

Panou de administrare: Gestionare galerie

Creați album

Nume (RO)

Introduceți numele în română (opțional)

Nume (RU)

Introduceți numele în rusă (opțional)

Confirmare ștergere imagine

Imagini

Editare album

Autentificare în panoul de administrare

Adaugă o știre

Titlu

Introduceți titlul

Editează știrea

Panou de administrare: Gestionare program

Creați înregistrare în program

Editare înregistrare în program

Pe 6 mai, biserica noastră celebrează sărbătoarea hramului - ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul. Invităm toți credincioșii la slujba solemnă.

După slujbă, va avea loc un concert festiv cu participarea corului bisericesc. De asemenea, va fi organizat un târg caritabil, fondurile strânse fiind destinate ajutorării enoriașilor nevoiași.

Programul slujbelor:

Sărbătoarea hramului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul

Alăturați-vă comunității noastre pentru a ne ruga, a ajuta și a ne bucura împreună!

Primiți notificări despre:

Urmăriți-ne pe rețelele sociale

Abonați-vă la actualizările noastre

Panoul digital de anunțuri al parohiei

Suntem întotdeauna bucuroși să vă ajutăm și să răspundem la întrebările dvs.

Contactați-ne

Unde ne găsiți

Contacte

pentru cei vii: pentru dăruirea sănătății, ajutor, întărire în credință, vindecare.

pentru cei adormiți: pentru iertarea păcatelor, odihna sufletului și viața veșnică.

Notele sunt de două tipuri:

numele sunt transmise preotului și pomenite în altar în timpul Liturghiei.

Notă simplă

numele sunt citite în timpul unei părți speciale a Liturghiei, când preotul scoate părticele din prescură pentru cei vii și adormiți, unindu-i în mod rugăciune cu Jertfa lui Hristos.

Proscomidie

numele sunt incluse într-o ectenie specială la Liturghie, unde se rostește cu voce tare cererea pentru anumite persoane.

Ectenie comandată

numele este pomenit la 40 de Liturghii consecutive. Aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de mijlocire în rugăciune pentru cei vii sau adormiți.

Parastas de 40 de zile

numele este pomenit la proscomidie înainte de fiecare Liturghie timp de 40 de zile.

40 de proscomidii

Tipuri de pomenire în rugăciune:

Informații despre donator

Metoda de plată

Selectați suma

Faceți o donație

Știri principale

Fotografii și materiale video despre viața bisericii noastre, slujbe și sărbători ortodoxe

Galeria bisericii

Galerie

Ajutați biserica — deveniți ctitor

Ctitoria este o slujire specială a bisericii, care constă în grija pentru biserică și nevoile sale. Ctitorii sunt binefăcători care donează regulat pentru întreținerea și înfrumusețarea bisericii.

Nume: {name}
Email: {email}
Telefon: {phone}
Mesaj: Dorește să devină ctitor

Dacă doriți să deveniți ctitor al bisericii noastre, vă rugăm să contactați preotul paroh sau să lăsați datele dumneavoastră de contact:

Cum să deveniți ctitor?

Despre ctitorie

Linkurile oficiale ale parohiei Sfântul Gheorghe Biruitorul

Paginile și canalele oficiale ale parohiei

Linkurile parohiei Sfântul Gheorghe Biruitorul

Toate știrile

Rugăciune pentru sănătatea și bunăstarea celor vii

Pentru sănătate

Rugăciune pentru creștinii ortodocși adormiți

Pentru odihnă

În biserică, rugăciunea se face nu doar pentru cei prezenți la slujbă, ci și pentru cei pe care îi aducem în rugăciune prin note. A înainta numele celor dragi înseamnă a le încredința soarta lui Dumnezeu și Bisericii cu credință și iubire.

Articole și reflecții

Un singur pas spre rugăciune, când nu reușești

A vedea cu inima: ce ne învață Duminica orbului și Ziua Familiei

Postul digital: cum să nu ne pierdem sufletul în smartphone

Fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor – cine sunt ei?

Primiți articole noi